homocromie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMOCROMÍE, homocromii, s. f. Potrivire de culoare și de formă între un animal și mediul în care trăiește, folosită ca mijloc de apărare. – Din
fr. homochromie.homocromie (Dicționar de neologisme, 1986)HOMOCROMÍE s.f. Potrivire între culoarea animalelor și aceea a mediului exterior. [Gen.
-iei. / < fr.
homochromie, cf. gr.
homos – asemănător,
chroma – culoare].
homocromie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMOCROMÍE s. f. 1. adaptare a culorii unor animale (reptile, pești, insecte) la mediul înconjurător. 2. proprietate a două tipuri de celule ale glandelor salivare de a lua aceeași culoare cu colorantul. (< fr.
homochromie)
homocromie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)homocromíe (-mo-cro-) s. f.,
art. homocromía, g.-d. homocromíi, art. homocromíei