homocentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (
Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [
Var.:
omocéntru s. n.] – Din
fr. homocentre.homocentru (Dicționar de neologisme, 1986)HOMOCÉNTRU s.n. (
Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.
omocentru s.n. / < fr.
homocentre].
homocentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMOCÉNTRU s. n. (mat.) centru comun mai multor cercuri. (< fr.
homocentre)