homeric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMÉRIC, -Ă, homerici, -ce, adj. Al lui Homer, privitor la Homer, în genul epopeilor lui Homer;
p. ext. de proporții neobișnuite, grandioase. ◊
Râs homeric = râs puternic, de nepotolit. [
Var.:
oméric, -ă adj.] – Din
fr. homérique, lat. homericus.homeric (Dicționar de neologisme, 1986)HOMÉRIC, -Ă adj. Al lui Homer. ♦ În genul epopeilor lui Homer; (
p. ext.) măreț, grandios. ◊
Râs homeric = râs puternic, greu de oprit. [Var.
omeric, -ă adj. / cf. lat.
homericus, fr.
homérique <
Homer – mare poet epic grec din antichitate].
homeric (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMÉRIC, -Ă adj. 1. propriu lui Homer. 2. de proporții neobișnuite; măreț, grandios. ♦ râs ~ = râs puternic, zgomotos, cu hohote. (< fr.
homérique, lat.
homericus)
homeric (Dicționaru limbii românești, 1939)*homéric, V.
omeric.homeric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)homéric adj. m.,
pl. homérici; f. homérică, pl. homéricehomeric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)homeric a. relativ la Homer:
poeme homerice; râs homeric, sgomotos ca al eroilor lui Homer.