homeostazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMEOSTAZÍE, homeostazii, s. f. (
Biol.) Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele
3 mediului intern; homeostază. [
Pr.:
-me-o-] – Din
fr. homéostasie.homeostazie (Dicționar de neologisme, 1986)HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-și menține diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; homeostază. [Pron.
-me-os-ta-zi-e, gen.
-iei. / < fr.
homéostasie, cf. gr.
homoios – asemănător,
stasis – stare].
homeostazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ♦ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație.
2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază.
3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ♦ echilibru al mediului interior al individului. (< fr.
homéostasie)
homeostazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!homeostazíe (-me-os-ta-/-o-sta-) s. f.,
art. homeostazía, g.-d. homeostazíi, art. homeostazíei