homeopatie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMEOPATÍE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca unui om sănătos o afecțiune analoagă cu aceea care este combătută. [
Pr.:
-me-o-] – Din
fr. homéopathie.homeopatie (Dicționar de neologisme, 1986)HOMEOPATÍE s.f. Metodă de tratament care întrebuințează doze foarte mici de medicamente care ar putea produce o boală analoagă bolii care se combate. [Pron.
-me-o-, gen.
-iei. [< fr.
homéopathie, cf. gr.
homoios – asemănător,
pathos – suferință].
homeopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMEOPATÍE s. f. metodă terapeutică bazată pe administrarea de substanțe chimice în concentrații extrem de mici, prin diluții succesive, care produc afecțiuni analoage bolii ce se combate. (< fr.
homéopathie)
homeopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)homeopatíe (-me-o-) s. f.,
art. homeopatía, g.-d. homeopatíi, art. homeopatíei