homeomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (
Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații.
2. (
Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [
Pr.:
-me-o-. –
Var.:
omeomorfísm s. n.] – Din
fr. homéomorphisme.homeomorfism (Dicționar de neologisme, 1986)HOMEOMORFÍSM s.n. 1. (
Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații.
2. Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Var.
omeomorfism s.n. / < fr.
homéomorphisme].
homeomorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (med.) funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. fenomen referitor la analogiile cristaline ale unor corpuri. (< fr.
homéomorphisme)