holteie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLTEÍE s. f. Viață de holtei
1; timpul cât cineva este holtei
1; burlăcie. –
Holtei1 +
suf. -ie.holteie (Dicționaru limbii românești, 1939)holteíe f. (d.
holteĭ). Burlăcie, starea de holteĭ.
holteie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holteíe (
înv.,
reg.)
s. f.,
art. holteía, g.-d. holteíi, art. holteíeiholteìe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)holteìe f. Mold. stare de holteiu:
cel ce laudă holteia NEGR.