holerină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLERÍNĂ, holerine, s. f. Formă ușoară de holeră, manifestată numai prin diaree. – Din
fr. cholérine (după
holeră).
holerină (Dicționar de neologisme, 1986)HOLERÍNĂ s.f. (
Med.) Afecțiune gastro-intestinală acută, caracterizată prin dureri mari de stomac, vărsături și diaree. [< fr.
cholérine].
holerină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOLERÍNĂ s. f. afecțiune benignă, asemănătoare cu holera, neepidemică. (< fr.
cholérine)
holerină (Dicționaru limbii românești, 1939)*holerínă f., pl.
e (d.
holeră, după fr.
cholérine). Un fel de holeră mult maĭ slabă care bîntuĭe adese-orĭ împreună cu holera, caracterizată pin [!] diareĭe și nepericuloasă. – Fals
co-.holerină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holerínă s. f.,
g.-d. art. holerínei; pl. holeríne