holercă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (
Reg.)
1. Rachiu de proastă calitate.
2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (
1). [
Var.:
horílcă, horíncă s. f.] – Din
ucr. horilka (după
holeră).
holercă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. –
Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR).
holercă (Dicționaru limbii românești, 1939)holércă f., pl.
ĭ (maĭ rar
horelcă, în Bucov.
horilcă [Șez. 36, 1] și
holircă, d. rus.
horilka, gorĭelka, rut.
gorivka, d. vsl.
gorĭeti, a arde. Cp. cu bg.
zavivka, rom.
zavelcă și cu
balercă, palincă. V.
bulearcă, do-goresc).
Mold. Trans. Rachiŭ prost, poșircă. – În Trans. și
horincă.holercă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holércă/horílcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. holércii/horílcii; pl. holérci/horílciholercă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)holercă f. Mold. rachiu:
s’a apucat de chilit la țuică și holercă CR. [Vechiu-rom.
horilcă = pol. HORYLKA].