holercă - explicat in DEX

holercă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOLÉRCĂ, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proastă calitate. 2. Pahar care conține o anumită cantitate de holercă (1). [Var.: horílcă, horíncă s. f.] – Din ucr. horilka (după holeră).

holercă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
holércă (holérci), s. f. – Țuică, rachiu. – Var. halercă, horilcă, holircă. Rus. chorilka, pol. horylka (Tiktin; DAR).

holercă (Dicționaru limbii românești, 1939)
holércă f., pl. ĭ (maĭ rar horelcă, în Bucov. horilcă [Șez. 36, 1] și holircă, d. rus. horilka, gorĭelka, rut. gorivka, d. vsl. gorĭeti, a arde. Cp. cu bg. zavivka, rom. zavelcă și cu balercă, palincă. V. bulearcă, do-goresc). Mold. Trans. Rachiŭ prost, poșircă. – În Trans. și horincă.

holercă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
holércă/horílcă (reg.) s. f., g.-d. art. holércii/horílcii; pl. holérci/horílci

holercă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
holercă f. Mold. rachiu: s’a apucat de chilit la țuică și holercă CR. [Vechiu-rom. horilcă = pol. HORYLKA].