hobâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOBÂC, hobâcuri, s. n. Groapă, scufundătură pe un drum, făcută de ape. –
Et. nec.hobâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hobấc s. n.,
pl. hobấcuri