hobot - explicat in DEX

hobot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.

hobot (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl.

hobot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hóbot (hóbote), s. n. – 1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă).

hobot (Dicționaru limbii românești, 1939)
hóbot n., pl. e (vsl. rus. hóbot, trompă de elefant orĭ de insect [!], de unde s´a dezvoltat înț. de „ceĭa ce acopere [!] fața”. V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păĭoară, vălu mireseĭ. Peteală. Munt. vest. hobót, botu săniiĭ. – Și (h)óbăt (Suc.).

hobot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hóbot (reg.) s. n., pl. hóbote

hobot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hobot n. văl și în special vălul cu care nașa împodobește mireasa: vede baba învăluită într’un hobot alb CR.; fig. noaptea 'și întindea tristul său hobot NEGR. [Slav. HOBOTŬ, coadă: lit. văl lung fluturând]. V. obot.