histologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiile necelulare
Vezi nota și structura lor microscopică. – Din
fr. histologie.histologie (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază țesuturile organice. [Gen.
-iei, var.
istologie s.f. / < fr.
histologie, cf. gr.
histos – țesut,
logos – studiu].
histologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formarea, evoluția și compoziția țesuturilor organice. (< fr.
histologie)
histologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histologíe s. f.,
art. histología, g.-d. histologíi, art. histologíeihistologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)histologie f. partea anatomiei ce studiază țesuturile organice.