histoliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOLÍZĂ, histolize, s. f. (
Med.) Distrugere a țesuturilor. – Din
fr. histolyse.histoliză (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOLÍZĂ s.f. (
Med.) Distrugere a țesuturilor vii. [< fr.
histolyse, cf. gr.
histos – țesut,
lysis – dizolvare].
histoliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOLÍZĂ s. f. distrugere a țesuturilor organice vii, care se observă la începutul metamorfozei sau în numeroase stări patologice. (< fr.
histolyse)
histoliză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HISTOLÍZĂ (‹
fr.)
s. f. Dezorganizare a unui țesut organic. ♦ (
ENTOM.; la metamorfoza completă – holometabolă) Proces de distrugere, mai mult sau mai puțin profund, a organelor vechi, care vor lăsa locul organelor noi, definitive, ale viitorului adult.