histogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTOGENÉZĂ, histogeneze, s. f. Proces de formare a țesuturilor în cursul dezvoltării embrionare a animalelor și plantelor. – Din
fr. histogenèse.histogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)HISTOGENÉZĂ s.f. (
Biol.) Totalitatea proceselor de formare a țesuturilor. [< fr.
histogenèse, cf. gr.
histos – țesut,
genesis – naștere].
histogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTOGENÉZĂ s. f. 1. formarea și dezvoltarea diferitelor țesuturi ale embrionului. 2. parte a embriologiei care studiază dezvoltarea țesuturilor. 3. modificare a țesuturilor care are loc la insecte în urma metamorfozei. (< fr.
histogenèse)
histogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)histogenéză s. f.,
g.-d. art. histogenézei; pl. histogenéze