histamină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din
germ. Histamin, fr. histamine.histamină (Dicționar de neologisme, 1986)HISTAMÍNĂ s.f. (
Biol.) Amină care se găsește în cornul secarei, în hipofiză etc. și care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „histamină”. [< fr.
histamine].
histamină (Marele dicționar de neologisme, 2000)HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr.
histamine)
histamină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HISTAMÍNĂ (‹
fr. {i})
s. f. Amină biogenă rezultată din decarboxilarea
histidinei. Prezentă în țesuturile vegetale și animale,
h. are acțiuni multiple: vasodilatație puternică și hipotensiune, excitarea musculaturii netede, hipersecrețiile glandulare, creșterea permeabilității capilare, rol important în șocul
anafilactic etc.
V. histidină.histamină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f.,
g.-d. art. histamínei; pl. histamíne