hipsometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPSOMETRÍE s. f. Parte a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. – Din
fr. hypsométrie.hipsometrie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPSOMETRÍE s.f. 1. Altimetrie.
2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; orometrie. [Gen.
-iei. / < fr.
hypsométrie].
hipsometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPSOMETRÍE s. f. 1. altimetrie. 2. ramură a geodezei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor, reliefului, respectiv, a adâncimilor mărilor și oceanelor. 3. totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului pentru măsurarea presiunii atmosferice și a altitudinii. (< fr.
hypsométrie)
hipsometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipsometríe (-me-tri-) s. f.,
art. hipsometría, g.-d. hipsometríi, art. hipsometríeihipsometrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hipsometrie f.
Geogr. măsurarea altitudinilor.