hipotracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTRACȚIÚNE, hipotracțiuni, s. f. Tracțiune care se face cu ajutorul cailor. [
Pr.:
-ți-u-] –
Hipo-2 + tracțiune.hipotracțiune (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune cu ajutorul cailor. [Pron.
-ți-u-. / cf. it.
ippotrazione].
hipotracțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu ajutorul cailor. (< hipo
2- + tracțiune)
hipotracțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipotracțiúne (-po-trac-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. hipotracțiúnii; pl. hipotracțiúni