hipotipoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTIPÓZĂ, hipotipoze, s. f. Figură de stil care sugerează imagini vizuale foarte vii. [
Var.:
ipotipóză s. f.] – Din
fr. hypotypose.hipotipoză (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTIPÓZĂ s.f. Figură de stil constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare de epitete, a unei întâmplări. [Var.
ipotipoză s.f. / < fr.
hypotypose, cf. gr.
hypo – sub,
typoo – a fasona].
hipotipoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTIPÓZĂ s. f. figură de stil, constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare gradată de epitete, a unei întâmplări, a unui obiect. (< fr.
hypotypose, gr.
hypotyposis)