hipotimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (
Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din
fr. hypothymie.hipotimie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTIMÍE s.f. (
Med.) Scădere a bunei dispoziții în stările depresive. [Gen.
-iei. / < fr.
hypothymie, cf. gr.
hypo – sub,
thymos – spirit].
hipotimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTIMÍE s. f. 1. hipofuncție a timusului. 2. scădere a bunei dispoziții în stările depresive. (< fr.
hypothymie)