hipotaxă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTÁXĂ s. f. (
Lingv.) Subordonare sintactică. – Din
fr. hypotaxe.hipotaxă (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTÁXĂ s.f. (
Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr.
hypotaxe, cf. gr.
hypotaxis – dependență].
hipotaxă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTÁXĂ s. f. subordonare a unei propoziții față de o altă propoziție. (< fr.
hypotaxe)