hipotalamus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din
fr. hypothalamus.hipotalamus (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOTALÁMUS s.n. (
Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr.
hypothalamus, cf. gr.
hypo – sub,
thalamos – camera dinăuntru].
hipotalamus (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr.
hypothalamus)
hipotalamus (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))hipotalámus s. m., pl.
hipotalamușihipotalamus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipotalámus s. n.,
pl. hipotalámusuri