hipostil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival,
f.)
Sală hipostilă. – Din
fr. hypostyle.hipostil (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOSTÍL, -Ă adj., s.n. (Sală mare) cu plafonul susținut de coloane. [Pl.
-luri, -le. / < fr.
hypostyle, cf. gr.
hypo – sub,
stylos – coloană].
hipostil (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susținut de coloane (echidistante). (< fr.
hypostyle)
hipostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipostíl1 (-pos-til / -po-stil) adj. m., f.
hipostílă; pl. f.
hipostílehipostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipostíl2 (-pos-til / -po-stil) s. n., pl.
hipostíluri