hiporchemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPORCHÉMĂ, hiporcheme, s. f. Cântec însoțit de dans, care se executa în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. – Din
fr. hyporchème.hiporchemă (Dicționar de neologisme, 1986)HIPORCHÉMĂ s.f. (
Ant.) Cântec însoțit de dans în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. [< gr.
hyporchema, cf. fr.
hyporchème].
hiporchemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPORCHÉMĂ s. f. (ant.) cântec dansat și mimat, vesel, în cinstea zeului Apolo sau a zeiței Artemis. (< fr.
hyporchème, gr.
hyporkhema)
hiporchemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hiporchémă s. f.,
g.-d. art. hiporchémei; pl. hiporchéme