hipopotam - explicat in DEX

hipopotam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HIPOPOTÁM, hipopotami, s. m. Mamifer erbivor nerumegător^{Vezi nota}, mare și greoi, cu pielea groasă și fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame.

hipopotam (Dicționar de neologisme, 1986)
HIPOPOTÁM s.m. Mamifer pahiderm mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile Africii ecuatoriale. [< fr. hippopotame, cf. lat. hippopotamus, gr. hippopotamos < hippos – cal, potamos – râu, fluviu].

hipopotam (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
hipopotam, hipopotami s. m. (prst., peior.) bărbat dezagreabil, obez, de o virilitate îndoielnică

hipopotam (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HIPOPOTÁM s. m. 1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare și greoi, cu picioarele scurte, care trăiește în fluviile și lacurile din Africa ecuatorială. 2. (fam.) om masiv. (< fr. hippopotame)

hipopotam (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
HIPOPOTÁM (‹ fr.; {s} hipo²- + gr. potamus „râu”) s. m. Mamifer erbivor nerumegător, cu corpul masiv (până la 4,5 t) și o lungime de c. 4-5 m; are capul mare, labele scurte și pielea lipsită de păr (Hippopotamus amphibius). Trăiește în fluviile și lacurile din Africa Ecuatorială. ◊ H. pitic, specie rară, cu o lungime de 1,70-18,85 m și o greutate de c. 2.50-2,70 t (Choeropsis liberiensis). vânarea lui este interzisă.

hipopotam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hipopotám s. m., pl. hipopotámi

hipopotam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hipopotam m. mare mamifer, pachiderm și amfibiu, care trăiește în fluviile Africei.