hipoplazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din
fr. hypoplasie.hipoplazie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOPLAZÍE s.f. (
Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen.
-iei. / < fr.
hypoplasie, cf. gr.
hypo – sub,
plassein – a forma].
hipoplazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă a unui țesut sau organ. (< fr.
hypoplasie)
hipoplazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipoplazíe (-po-pla-) s. f.,
art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile