hipopatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOPATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază defectele și bolile cailor. – Din
fr. hippopathologie.hipopatologie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen.
-iei. / cf. fr.
hippopathologie].
hipopatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bolile și defectele calului. (< fr.
hippopathologie)
hipopatologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipopatologíe s. f.,
art. hipopatología, g.-d. hipopatologíi, art. hipopatologíei