hipometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din
fr. hippométrie.hipometrie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOMETRÍE s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. [Gen.
-iei. / < fr.
hippométrie, cf. gr.
hippos – cal,
metron – măsură].
hipometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOMETRÍE s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumiți indici măsurabili. (< fr.
hippométrie)
hipometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipometríe (-me-tri-) s. f.,
art. hipometría, g.-d. hipometríi, art. hipometríei