hipofuncție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOFÚNCȚIE, hipofuncții, s. f. Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții. [
Var.:
hipofuncțiune s. f.] – Din
fr. hypofonction.hipofuncție (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOFÚNCȚIE s.f. (
Med.) Activitate scăzută a unui organ. [Var.
hipofuncțiune s.f. / < fr.
hypofonction].
hipofuncție (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOFÚNCȚIE s. f. (med.) diminuare a activității unui organ, aparat sau țesut. (< fr.
hypofonction)
hipofuncție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipofúncție (-func-ți-e) s. f.,
art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)