hipofonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (
Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din
fr. hypophonie.hipofonie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen.
-iei. / < fr.
hypophonie].
hipofonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOFONÍE s. f. amuțire a unui sunet. (< fr.
hypophonie)
hipofonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipofoníe s. f.,
art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile