hipodrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPODRÓM, hipodromuri, s. n. Incintă amenajată pentru desfășurarea concursurilor hipice, prevăzută cu tribune pentru spectatori. – Din
fr. hippodrome.hipodrom (Dicționar de neologisme, 1986)HIPODRÓM s.n. 1. Incintă amenajată pentru exerciții și concursuri de călărie, cum și pentru întreceri de care.
2. Câmp amenajat pentru curse de cai. [Pl.
-omuri, -oame. / < fr.
hippodrome, lat.
hippodromos, cf. gr.
hippos – cal,
dromos – cursă].
hipodrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPODRÓM s. n. 1. (ant.) incintă amenajată pentru exerciții și concursuri de călărie, ca și pentru întreceri de care. 2. câmp amenajat pentru curse de cai. (< fr.
hippodrome)
hipodrom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPODRÓM (‹
fr.; {s}
hipo2- +
gr. dromos „cursă”)
s. n. Teren special amenajat pentru desfășurarea concursurilor hipice și pentru antrenarea cailor trăpași și de curse. Are o pistă ovală (pe care se desfășoară competițiile), piste pentru antrenament, tribune pentru spectatori, clădiri auxiliare (manejuri acoperite, grajduri etc.). În Antichitate era folosit și pentru întreceri de care, cel mai cunoscut din Grecia antică fiind
h. din Olimpia. În România, la București, în partea de N a orașului, a existat un
h. construit în 1906 de arhitectul I. Berindei, unul dintre cele mai frumoase din Europa; a fost demolat în 1966. În prezent, un
h. funcționează la Ploiești.
hipodrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipodróm (-po-drom) s. n.,
pl. hipodrómurihipodrom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hipodrom n. teren dispus pentru alergări de cai:
hipodromul dela Băneasa.