hipociclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din
fr. hypocycle.hipociclu (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOCÍCLU s.m. și n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. [Pl.
-li, -luri. / < fr.
hypocycle].
hipociclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOCÍCLU s. n. cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc cu bază fix. (< fr.
hypocycle)
hipociclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipocíclu (-ci-clu) s. n.,
art. hipocíclul; pl. hipocícluri