hipocentru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din
fr. hypocentre.hipocentru (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr.
hypocentre, cf. gr.
hypo – sub,
kentron – centru].
hipocentru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr.
hypocentre)
hipocentru (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPOCÉNTRU (‹
fr.; {s}
hipo1- +
lat. centrum „centru”)
s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).
hipocentru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipocéntru s. n.,
art. hipocéntrul; pl. hipocéntre