hipocentaur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (Rar; în mitologia greacă) Centaur. [
Pr.:
-ta-ur] – Din
fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus.hipocentaur (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOCENTÁUR s.m. Centaur. [Pron.
-ta-ur. / < fr.
hippocentaure, cf. lat.
hippocentaurus, gr.
hippokentauros].
hipocentaur (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOCENTÁUR s. m. centaur. (< fr.
hippocentaure, lat.
hippocentaurus)
hipocentaur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipocentáur (-ta-ur) s. m.,
pl. hipocentáuri