hipoacuzie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [
Pr.:
-po-a-] – Din
fr. hypoacousie.hipoacuzie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron.
-po-a-, gen.
-iei. / < fr.
hypoacousie, cf. gr.
hypo – sub,
akouein – a auzi].
hipoacuzie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr.
hypoacousie)
hipoacuzie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPOACUZÍE (‹
fr.)
s. f. Diminuare a sensibilității auditive desemnând toate formele de scădere a auzului, începând cu cele discrete și mergând până la cele severe. Cauzele
h. sunt unele leziuni la nivelul sistemului de transmitere a sunetelor, al urechii interne sau la nivelul cortical.
H. poate influența negativ însușirea și folosirea limbajului, școlaritatea și chiar dezvoltarea personalității.
hipoacuzie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipoacuzíe (-po-a-) s. f.,
art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile