hipo - explicat in DEX

hipo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HIPO-¹ Element de compunere cu sensul „mai puțin, sub”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hypo-.

hipo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HIPO-² Element de compunere cu sensul „referitor la cai”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. hippo-.

hipo (Dicționar de neologisme, 1986)
HIPO¹- Element prim de compunere savantă însemnând „sub”, „inferior”, „în deficit”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hypo-, cf. gr. hypo – dedesubt].

hipo (Dicționar de neologisme, 1986)
HIPO²- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cal”, „de cal”, „hipic”. [Var. hip-, ipo-. / < fr. hippo-, it. ippo-, cf. gr. hippos – cal].

hipo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HIPO¹- pref. „sub”, „inferior”, „în deficit”. (< fr. hypo-, cf. gr. hypo)

hipo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HIPO²- elem. hip²(o)-. ()

hipo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HIPO³ adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) efectuat cu calul. (< fr. hippo)