hipnotism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPNOTÍSM s. n. Totalitatea fenomenelor caracteristice hipnozei; totalitatea procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și pentru aplicațiile ei terapeutice. – Din
fr. hypnotisme.hipnotism (Dicționar de neologisme, 1986)HIPNOTÍSM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor legate de hipnoză.
2. Disciplină care studiază provocarea artificială a somnului. [Pl.
-me, -muri. / < fr.
hypnotisme].
hipnotism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPNOTÍSM s. n. 1. totalitatea fenomenelor care constituie hipnoza; studiul acestor fenomene. 2. practicarea hipnozei. (< fr.
hypnotisme)
hipnotism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPNOTÍSM (‹
fr. {i}; {s}
gr. hypnos „somn”)
s. n. 1. Ansamblul fenomenelor legate de hipnoză, în special ansamblul procedeelor practicate pentru provocarea hipnozei și a aplicațiilor ei terapeutice.
H. este cheia explicării multor fenomene religioase, din culturile primitive până la cele evoluate. Adesea,
h. a fost folosit ca mijloc de „spălare” a creierului.
2. Știință care studiază provocarea artificială a somnului.
hipnotism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipnotísm s. n.