hipertimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERTIMÍE, hipertimii, s. f. (
Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții caracteristică stărilor maniacale. – Din
fr. hyperthymie.hipertimie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERTIMÍE s.f. (
Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. [Gen.
-iei. / < fr.
hyperthymie, cf. gr.
hyper – peste,
thymos – spirit].
hipertimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERTIMÍE s. f. 1. ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți. 2. creștere exagerată a bunei dispoziții, în stările maniacale. (< fr.
hyperthymie)
hipertimie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipertimíe s. f.,
g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei