hiperplazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERPLAZÍE, hiperplazii, s. f. Creștere excesivă a unui țesut, datorită înmulțirii rapide a celulelor. – Din
fr. hyperplasie.hiperplazie (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERPLAZÍE s.f. (
Med.) Creștere exagerată a unui țesut sau organ. [Gen.
-iei. / < fr.
hyperplasie, cf. gr.
hyper – peste,
plassein – a forma].
hiperplazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERPLAZÍE s. f. creștere excesivă în volum a unui țesut sau organ. (< fr.
hyperplasie)
hiperplazieHIPERPLAZÍE, creșterea de volum a unui țesut, sau a unui organ prin
proliferarea (înmulțirea) elementelor celulare constitutive; rar este fiziologică, compensatorie; apare, de regulă, patologic, producând tumori:
hiperplazie adenomatoasă, sau simplă;
hiperplazie glandulo-chistică a mucoasei uterine (v.
metropatia hemoragică).
Hiperplazia poate fi congenitală (
hiperplazia rinichiului, timusului, tiroidei) sau câștigată, provocată de diferite boli (ale sistemului hematopoetic, ficatului, splinei, ganglionilor limfatici). Tratamentul
hiperplaziei este cauzal.
hiperplazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hiperplazíe s. f.,
art. hiperplazía, g.-d. art. hiperplazíei; pl. hiperplazíi, art. hiperplazíile