hipermetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERMÉTRU, hipermetri, s. m. Vers antic cu o silabă suplimentară care, în rostire, se elimină înaintea cuvântului următor, dacă acesta începe cu o vocală. – Din
fr. hypermètre.hipermetru (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERMÉTRU s.m. Vers antic având o silabă în plus față de măsura normală. [< fr.
hypermètre, cf. gr.
hypermetros].
hipermetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPERMÉTRU s. m. vers antic având o silabă în plus față de măsura normală. (< fr.
hypermètre)
hipermetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipermétru (-me-tru) s. m.,
art. hipermétrul; pl. hipermétri, art. hipermétrii