hiperbolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPÉRBOLĂ, hiperbole, s. f. 1. (
Mat.) Curbă reprezentând locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care diferența distanțelor față de două puncte fixe, numite focare, este constantă.
2. Figură de stil care constă în exagerarea mărimii, importanței etc. reale a lucrurilor. [
Var.:
ipérbolă s. f.] – Din
fr. hyperbole.hiperbolă (Dicționar de neologisme, 1986)HIPÉRBOLĂ s.f. 1. Figură de stil prin care se exagerează realitatea, folosindu-se expresii și imagini sugestive pentru a impresiona mai puternic.
2. Curbă care reprezintă locul geometric al punctelor dintr-un plan a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. [Var.
iperbolă s.f. / < fr.
hyoerbole, lat., gr.
hyperbole].
hiperbolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPÉRBOLĂ s. f. 1. figură de stil, constând în folosirea unor expresii și imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic. 2. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan, a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă. (< fr.
hyperbole)
hiperbolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hipérbolă s. f.,
g.-d. art. hipérbolei; pl. hipérbole