hiperbată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPERBÁTĂ, hiperbate, s. f. 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale.
2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț. – Din
fr. hyperbate.hiperbată (Dicționar de neologisme, 1986)HIPERBÁTĂ s.f. Adaos pe care scriitorul sau vorbitorul îl face după încheierea unui enunț. ♦ Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. [Var.
hiperbat s.n. / < fr.
hyperbate, cf. gr.
hyperbaton].