hiper (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPER- Element de compunere însemnând „peste, excesiv de...”, folosit la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. hyper-, germ. hyper- (Hyper-).hiper (Dicționar de neologisme, 1986)HIPER- Element prim de compunere savantă însemnând „peste”, „deasupra”, „în exces”. [Var.
iper-. / < fr.
hyper-, cf. gr.
hyper].
hiper (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPER- pref. „peste”, „deasupra”, „în exces”. (< fr.
hyper-, cf.
gr. hyper)