hiparion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIPARIÓN, hiparioni, s. m. Gen fosil de ecvide, care avea la membre câte un deget funcțional și care este considerat strămoșul calului. [
Pr.:
-ri-on] – Din
fr. hipparion.hiparion (Dicționar de neologisme, 1986)HIPARIÓN s.m. (
Pal.) Gen de mamifer fosil, strămoș al calului. [Pron.
-ri-on. / < fr.
hipparion, cf. gr.
hippos – cal].
hiparion (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIPARIÓN s. m. mamifer fosil de talia unei zebre, mult mai zvelt decât calul. (< fr.
hipparion)
hiparion (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIPÁRION (‹
fr. {i}; {s}
gr. hipparion „căluț”)
s. m. Gel fosil de mamifer imparicopitat, din familia ecvide, de talia unui asin, cu picioare tridactile, care aveau degetul din mijloc funcțional, cele laterale mai scurte sau atingând pământul (
Hipparion). A apărut în Miocenul superior, fiind întâlnit și în tot Pliocenul. A trăit pe toate continentele, cu excepția Australiei și Americii de Sud.
hiparion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hiparión (-ri-on) s. m.,
pl. hiparióni