hioid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIOÍD, hioide, adj.n. (În sintagma)
Os hioid (și substantivat,
n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [
Pr.:
hi-o-] – Din
fr. hyoïde.hioid (Dicționar de neologisme, 1986)HIOÍD, -Ă adj., s.n. (Os izolat) situat între limbă și laringe. [Pron.
hi-o-id. / < fr.
hyoïde].
hioid (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIOÍD, -Ă adj., s. n. (os) în formă de potcoavă, între limbă și laringe. (< fr.
hyoïde, gr.
hyoeides)
hioid (Dicționaru limbii românești, 1939)*hioíd, V.
ioid.hioid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hioíd1 (os ~) (hi-o-) adj. m.;
pl. f. hioídehioid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hioíd2 (hi-o-) s. n.,
pl. hioíde