hinterland (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÍNTERLAND, hinterlanduri, s. n. 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic, situată în spatele unui sistem muntos cutat.
2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic.
3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat, folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste;
p. ext. coloniile și țările dependente de metropolă. – Din
germ. Hinterland.hinterland (Dicționar de neologisme, 1986)HÍNTERLAND s.n. Regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste; (
p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. [Pl.
-duri, -de. / cf. germ.
Hinterland <
hinter – în spate,
Land – teritoriu].
hinterland (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÍNTERLAND s. n. 1. regiune învecinată cu un teritoriu dominat de un stat imperialist și folosit ca bază a unor acțiuni expansioniste; (p. ext.) coloniile și țările dependente de metropolă. ◊ regiune în spatele unui port din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate. 2. bloc continental, rigid din punct de vedere tectonic, care mărginește un geosinclinal și care, când acesta intră în faza de orogeneză, rămâne în spatele sistemului muntos. (< germ.
Hinterland)
hinterland (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hínterland (
germ.) [
e pron. ă]
s. n.,
pl. hínterlanduri