himeric - explicat in DEX

himeric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HIMÉRIC, -Ă, himerici, -ce, adj. Care se bazează pe himere (1); lipsit de orice temei real; iluzoriu. ♦ (Și adv.) Ca de himeră, fantastic. – Din fr. chimérique (după himeră).

himeric (Dicționar de neologisme, 1986)
HIMÉRIC, -Ă adj. 1. Bazat pe himere; închipuit, irealizabil, iluzoriu. 2. (Adesea adv.) Ca de himeră, fantastic. [Var. chimeric, -ă adj. / cf. it. chimerico, fr. chimérique].

himeric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
HIMÉRIC, -Ă adj. 1. lipsit de orice temei bazat pe himere; închipuit, irealizabil. 2. (și adv.) fantastic. (< fr. chimérique)

himeric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*himéric, -ă adj. (d. chimeră). De himeră. Fig. Fantastic, irealizabil, utopic: planurĭ himerice. Adv. În mod himeric. – Maĭ rar chi-.

himeric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
himéric adj. m., pl. himérici; f. himérică, pl. himérice

himeric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
himeric a. imaginar, fantastic: idee, speranță himerică.