higromă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIGRÓMĂ, higrome, s. f. Inflamație a pungilor seroase de sub piele, în dreptul unei articulații. – Din
fr. hygroma.higromă (Dicționar de neologisme, 1986)HIGRÓMĂ s.f. Inflamație a pungilor seroase subcutanate în dreptul unor articulații; bursită. [< fr.
hygroma].
higromă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIGRÓMĂ s. f. bursită. (< fr.
hygroma)
higromă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)higrómă (hi-gro-) s. f.,
g.-d. art. higrómei; pl. higróme