hidrostatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a hidromecanicii care studiază legile echilibrului fluidelor și ale corpurilor scufundate în ele.
2. Adj. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊
Balanță hidrostatică = balanță cu brațe egale, întrebuințată pentru determinarea densității solidelor și a lichidelor. – Din
fr. hydrostatique.hidrostatic (Dicționar de neologisme, 1986)HIDROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la echilibrul lichidelor. ◊
Balanță hidrostatică = balanță cu brațe egale, folosită la determinarea densității solidelor și a lichidelor. [< fr.
hydrostatique].
hidrostatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDROSTÁTIC, -Ă I.
adj. referitor la hidrostatică. ♦ balanță ~ă = balanță cu brațe egale, la determinarea densității solidelor și lichidelor. II. s. f. statica fluidelor. (< fr.
hydrostatique)
hidrostatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)HIDROSTÁTIC, -Ă, hidrostatici, -ce, adj. 2. Care se referă la echilibrul fluidelor. ◊
Balanță hidrostatică = balanță cu care se determină densitatea corpurilor prin cântărirea lor mai întâi în aer, iar apoi cufundate într-un lichid. – Din
fr. hydrostatique.hidrostatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hidrostátic (hi-dros-ta-/-dro-sta-) adj. m.,
pl. hidrostátici; f. hidrostátică, pl. hidrostáticehidrostatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hidrostatic a. relativ la hidrostatică:
balanță hidrostatică.