hidroniu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din
fr. hydronium.hidroniu (Dicționar de neologisme, 1986)HIDRÓNIU s.m. (
Fiz.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. [< fr.
hydronium].
hidroniu (Marele dicționar de neologisme, 2000)HIDRÓNIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr.
hydronium)
hidroniu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HIDRÓNIU (‹
fr. {i})
s. m. (
CHIM.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. În soluțiile apoase ale acizilor, protonii nu există în stare liberă, ci sub forma ionilor de hidroniu; oxoniu.
hidroniu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hidróniu [
niu pron. nyu]
(hi-dro-) s. m.,
art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)